Ezechiel 6:1-9

Apoi, cuvântul Domnului Îmi zise: „Fiu al omului, Privește munții cei pe care Neamul lui Israel îi are. Acelor munți să le vorbești Și-n contra lor să prorocești. Vorbește-le în acest fel Și zi: „Munți ai lui Israel, Iată cuvântul Domnului Ce l-am adus din partea Lui! Așa vorbește Dumnezeu Acuma dar, prin glasul meu, Spre dealuri, văi și văgăuni, Spre munți și spre-ale lor genuni: „Vă voi trimite sabia Și-am să vă nimicesc cu ea. Altarele – de voi zidite – Au să vă fie pustiite, Iar stâlpii ce sunt închinați Doar soarelui, vor fi tăiați. În fața idolilor lor, Ai voștri oameni pieri-vor. După ce le voi face-astfel Copiilor lui Israel, Pun trupurile morților În fața idolilor lor, Căci lângă-altare, Eu voiesc, Oasele să vă risipesc. În orice loc voi vă găsiți – Oriunde o să locuiți – Cetățile vă nimicesc. De-asemenea, vă pustiesc Și înălțimile pe care Le-ați ridicat. Zdrobesc altare Și au să zacă părăsite, Pentru că fi-vor pustiite. Idolii vă vor fi sfărmați, Iar stâlpii ce sunt închinați În cinstea soarelui, zdrobiți Ajunge-vor și nimiciți. Lucrările, de voi zidite, Vor fi, cu toate, nimicite. În al vost’ mijloc, au să cadă Oamenii voștri, morții, pradă. În acest fel, veți ști mereu, Că Eu sunt Domnul Dumnezeu. Dar voi lăsa o rămășiță, Ieșită din a voastră viță. De sabie, va fi cruțată, Atunci când fi-va-mprăștiată Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ. Aceia cari au să trăiască, De Mine au să-și amintească În mijlocul neamurilor, Pe unde rămășița lor Are să fie izgonită Și va ajunge-a fi robită. Am să zdrobesc, în acea țară, Inima lor cea preacurvară – Cari necredință a vădit – Și ochii lor care-au curvit Cu idolii ce i-au avut. Scârbă li se va fi făcut, Din pricina păcatelor, Precum și-a urâciunilor Pe care ei le-au săvârșit.