Ezechiel 14:1-6

Câțiva bătrâni, din cei pe care Neamul lui Israel îi are, Până la mine au venit Și înainte-mi s-au oprit. Atunci, Cuvântul Domnului Îmi zise: „Fiu al omului, Oamenii care au venit, Își poartă-n inimi – negreșit – Idolii lor. Ei dovedesc Cum că privirea-și pironesc Spre ceea ce-i face să cadă – Mereu – nelegiuirii, pradă! Și să Mă las Eu, de îndat’, De acești oameni, întrebat? Tocmai de-aceea, să le spui: „Ascultați vorba Domnului, Pe care v-am adus-o eu! Așa vorbește Dumnezeu: „Oricare om va fi acel Din casele lui Israel – Care, pe idoli, îi adună, În inimă ca să și-i pună Și care-apoi, necontenit, Privirile și-a pironit Pe ceea ce-l face să cadă, Mereu, nelegiuirii, pradă – Atunci când întâmpla-se-va Că va veni, dorind cumva, Prorocului să îi vorbească Și lămurire să primească, Eu – Domnul – am să-i dau răspuns Chiar dacă idoli a ascuns În inimă, ca în ăst fel, Să-i prind pe cei din Israel – Care de Mine au uitat Și care s-au îndepărtat Din pricina idolilor – Atunci, chiar în inima lor. În Israel, așa să spui: „Ascultați vorba Domnului, Pe care v-am adus-o eu! Așa vorbește Dumnezeu: „Lăsați-vă, de idoli, voi Și-ntoarceți-vă, înapoi! La urâciunile pe care Le-ați săvârșit – fără-ncetare – De-acum, să nu vă mai uitați! De ele, vă îndepărtați!