Exodul 31:12-17

Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit: „Copiilor lui Israel, Să le vorbești în acest fel: „Să nu-ndrăznească nimenea A Îmi nesocoti, cumva, Sabatele! Când au să vină, Să nu cumva să nu se țină Aste Sabate, ale Mele! Un semn urmează a fi ele, Aflat de-acuma, între noi – Deci între Mine și-ntre voi, Și între cei ce au să fie Urmași ai voștri, pe vecie. Prin semnu-acesta, pe pământ, Veți ști cum că Eu Domnul sânt – Acela care vă sfințesc. De-aceea, Eu vă poruncesc: Țineți Sabate, câte sânt, Ca pe ceva ce este sfânt! Cine îl calcă, negreșit, Cu moartea fi-va pedepsit. Ai șase zile să muncești Și lucrul să ți-l isprăvești. A șaptea zi când va să vie, Cu toții trebuie să știe Cum că Sabatul a sosit Și orice lucru oprit. Sabatu-i ziua de odihnă – E ziua-n care capeți tihnă – Căci este ziua minunată Cari Domnului îi e-nchinată. Acel ce îndrăzneală are Să săvârșească vreo lucrare Când e Sabatul, negreșit, Cu moarte fi-va pedepsit. Fiii lui Israel, mereu, Vor respecta Sabatul Meu – Urmașii lor, asemenea. Sabatul Meu îl vor avea Cu ei, ca pe un legământ Care e veșnic pe pământ. Un semn este acest Sabat, Cari între Mine-i așezat Și între-ai lui Israel fii – Veșnic e acest semn, să știi! Căci șase zile a muncit Domnul, atunci când a zidit Cerul, pământu-acesta mare. Când a sfârșit astă lucrare, A șaptea zi, Domnul a stat: S-a odihnit și-a răsuflat.”

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Exodul 31:12-17