A doua, zi Moise-a făcut
O judecată, căci a vrut
Să judece întreg poporul.
Moise a fost judecătorul,
Și-n fața lui, poporu-a stat,
Din zori și până pe-nserat.
Socrul lui Moise a văzut
Tot ceea ce s-a petrecut
Și-apoi, pe Moise, l-a-ntrebat:
„Ce faci? De ce te-ai așezat,
Singur, acum, în fruntea lor?
De ce șade acest popor,
Care, pe tine te urmează,
‘Nainte-ți, până se-nserează?”
Moise a zis: „Poporul vine,
În fața mea, căci vrea, prin mine,
Să-I ceară sfat, lui Dumnezeu.
Doar când au treabă vin; iar eu
Judec în pricinile lor.
De cunoscut, fac tuturor,
Poruncile lui Dumnezeu
Și ale Sale legi, mereu.”
Socrul lui Moise-a zis: „Nu-i bine
Ceea ce faci tu, pentru tine.
Căci singur, tu te istovești
Și de asemeni, obosești
Poporul care e cu tine.
Lucrul acesta – văd eu bine –
Peste puteri îți e, și pace!
Singur, nu-l vei putea a face.
Acum, ascultă glasul meu:
Îți dau un sfat, iar Dumnezeu,
Vedea-vei că va fi cu tine
Și totul o să fie bine.
Tu să îi fii poporului,
Tălmaci, în fața Domnului.
Deci tu să duci, la Dumnezeu,
Doar pricinile, gândesc eu.
Învață-i legea Domnului,
Poruncile, iar calea Lui –
Pe care trebuie umblat –
Arată-le-o neîncetat.
Tu doar veghează, să vezi dacă
Vor ști ce trebuie să facă.
Alege, din popor, îndată,
Oameni destoinici cari arată
Că-s temători de Dumnezeu
Și-s de încredere, mereu.
Să fie oamenii acei,
Dușmani ai lăcomiei. Ei,
De tine puși apoi, să fie,
Peste popor, capi peste-o mie;
Capi peste-o sută să așezi,
Și tot așa ai să urmezi
Ca să pui capi peste cinzeci
Și peste zece-n urmă. Deci,
Oameni-acei trebuie ca,
Poporul, a îl judeca.
Prin ei îți vor fi-nfățișate
Doar pricinile însemnate.
Cele mărunte, dacă vrei,
Au să le judece chiar ei.
O să vă fie mai ușor,
Ție și-ntregului popor,
Căci toată-nsărcinarea ta,
Atunci, mai mulți o vor purta.
De faci așa – și se vădește
Că Dumnezeu îți poruncește
Să faci astfel – va fi mai bine
Pentru popor și pentru tine.
Căci veți putea, față a face,
La orice lucru și, în pace
Și fericit, poporul tău,
Ajunge-va la locul său.”
Pe socrul său, l-a ascultat
Moise, și sfatul i-a urmat.
Făcu precum îi spuse el,
Și a ales, din Israel,
Oameni destoinici ca să fie
Capi în popor, peste o mie.
Peste o sută i-a mai pus,
Peste cincizeci, cum i s-a spus,
Și peste zece la sfârșit.
Oameni-acești-au împlinit
Rolul lui Moise: judecau,
Mereu, poporul și-aduceau
Doar pricini grele-n fața lui.
Nevoile poporului –
Mărunte, mici și ne-nsemnate –
De ei erau doar, judecate.
Moise, pe Ietro, înapoi,
Acasă, îl trimise-apoi.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
