Domnul, lui Moise-i zise-apoi:
„Înc-o urgie-aduce-voi,
Peste Egipt și împărat.
În urmă, vă va fi lăsat,
Egiptul, să îl părăsiți.
Ba mai mult, fi-veți izgoniți,
Ca să plecați din țara lui.
Vorbește dar, poporului
Și spune-le, la fiecare,
De la vecinul ce îl are,
Vase să ceară – când plecați –
De-argint și aur. Le luați
Pe toate, să le-aveți cu voi.”
Domnul a mai făcut apoi,
Ca trecerea – al Său popor –
În fața Egiptenilor,
Să capete. El a făcut
Ca bine să fie văzut,
Chiar Moise, înaintea lor.
Moise le spuse tuturor:
„Așa vorbește Dumnezeu:
„Iată, la miezul nopții, Eu
Voi trece prin Egipt. Atunci,
Pieri-vor toți ai voștri prunci,
Cari mai întâi vi s-au născut.
Lucrul acest va fi-nceput
De la urmașul pus pe tron
Chiar de măritul Faraon,
Până la cel mai ne-nsemnat
Fecior al roabei care-a stat
La râșniță. Primii născuți
Ai dobitoacelor, trecuți
În moarte, chiar și ei fi-vor.
În țara Egiptenilor
Vor fi atunci, țipete mari –
Cum n-au mai fost nicicând – și cari,
În veci nu au ca să mai fie.
Urgia care va să vie,
Nu-l va lovi pe Israel.
Toți veți vedea, în acest fel,
Cum Dumnezeu are de știre
Și poate face osebire,
Între-al lui Israel popor
Și cel al Egiptenilor:
Căci nici un om – și nici măcar
Un câine – nu va pieri dar,
Din al lui Israel popor.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
