Atuncea, marele-mpărat
Și-a scos inelul, imediat,
Și lui Haman l-a dăruit.
În acest fel, l-a întărit
Pe dușmanul lui Mardoheu
Și al poporului Evreu.
Apoi el, lui Haman, i-a spus:
„Iată că-n mâna ta am pus,
Neamul acesta. Mai primești
Și-argint, deci fă precum poftești!”
Din luna-ntâi, s-a nimerit
A treișpea zi să fi venit,
Atunci când marele-mpărat
Astă decizie-a luat.
Apoi, toți logofeți-au scris
Epistole ce s-au trimis,
Pe dată, în împărăție.
Astfel, toți au putut să știe
De hotărârea-mpărătească,
Putând oricine să citească
Scrisorile, în limba lui.
Inelul împăratului,
E cel cu care-au întărit
Tot ceea ce s-a stabilit
La sfatul împăratului.
În toată-mpărăția lui,
Au fost trimiși alergători
Să ducă tuturor scrisori.
Prin ele, era poruncit
Că trebuie-a fi nimicit
Orice Iudeu, în orice loc.
Milă n-a existat deloc:
Bătrâni, femei, bărbați și prunci,
Puteau fi omorâți atunci,
În luna doisprezece care,
Adar, se cheamă. Fiecare,
Când ziua treisprezece vine,
Putea ucide, pe oricine
Dintre Evrei și-apoi prădate
Vor fi averile lor, toate.
Epistolele cuprindeau
Astă poruncă și-ndemnau
Toate popoarele să fie
Gata, când ziua va să vie.
Alergătorii au pornit
Și peste tot ei au vestit
Porunca, după rânduială.
Ea s-a vestit și-n capitală –
La Susa – de s-a îngrozit
Cetatea, când a auzit
Ce hotărâre s-a luat.
În acest timp, netulburat,
Ahașveroș stătea și bea
Și cu Haman își petrecea.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
