Trecu o vreme oarecare,
De la această întâmplare.
Ahașveroș și-a potolit
Mânia și și-a amintit
De Vasti – de a ei purtare,
Dar și de hotărârea care
A trebuit ca să o ia
Apoi, referitor la ea.
Atunci, cei care l-au slujit
Pe împărat, au glăsuit:
„Să fie-ndată căutate
Fete – fecioare ne-ntinate –
Frumoase, pentru împărat!
Trebuie pus, ne-ntârziat,
În marea noastră-mpărăție,
Mulți dregători care să fie
Însărcinați ca să se ducă,
Fete fecioare, să aducă,
În capitala Susa. Ei,
În casele pentru femei,
Să le adune. Așezate
Acolo, fi-vor privegheate
De famenu-mpăratului –
Hagai – ce-i păzitorul lui,
Peste femei. El va avea
Grijă ca tuturor să dea,
Tot ce va fi de trebuit,
Să aibă pentru-al lor gătit.
Iar fata cari va fi plăcută
De împărat, va fi făcută
Împărăteasă. Astfel ea,
Locul lui Vasti, o să-l ia.”
Precum au zis au și făcut,
Căci aste vorbe au plăcut
În fața împăratului.
În capitala statului –
În Susa – era un Iudeu,
Cari se numise Mardoheu.
El era fiul lui Iair –
Iar dacă mergem pe-al său șir –
Era și fiul lui Șimei
Și al lui Chis. Acești Iudei –
Precum și Mardoheu – provin
Din ramura lui Beniamin.
De la Ierusalim luat
Rob a fost el și strămutat
În Babilon – când stăpânea,
Peste Iudei, Ieconia.
În felu-acesta, așadar,
Adus de Nebucadențar,
Cu mulți alți robi de neam evreu,
Fusese și-acest Mardoheu.
O fată-n grijă, el avea:
Hadasa, fiica-i se numea –
Estera-nseamnă tălmăcit.
Părinții fetei au murit
Și astfel, singură, rămase.
Aflând, Iudeul o luase
De suflet și o îngrijea,
Căci tatăl ei, unchi, îi era.
Fata era bine făcută
Și la vedere-a fost plăcută.
De-aceea când s-au auzit
Poruncile ce s-au primit
De la-mpărat, fiind luate
Mai multe fete și-adunate
La Susa, fost-a printre-acele,
Adusă și Estera. Ele,
În casa împăratului,
Vegheate de famenul lui –
Deci de Hagai – au fost lăsate.
Din toate fetele-adunate,
Estera fu cea mai plăcută,
De-ndată ce a fost văzută
De famenu-mpăratului.
Ea căpătă-naintea lui
Trecere mare, și-a primit
Tot ceea ce i-a trebuit
Pentru-a sa hrană și-mbrăcat.
Chiar șapte slujnice i-a dat
Și-apoi cu ele împreună,
O așeză în cea mai bună
Odaie-aflată-n grija lui,
Din casa împăratului.
Mereu, Estera a tăcut
Și n-a spus unde s-a născut –
Nici din ce neam a provenit –
Făcând precum i-a poruncit
Al ei părinte, Mardoheu.
El se dusese, tot mereu –
În fiecare zi – și sta
Plin de răbdare și-aștepta
În fața casei de femei,
Să afle vești, din partea ei.
Urma ca fiecare fată
Să meargă, la un an odată,
La împărat. Dar mai întâi,
Poruncile de căpătâi
Care s-au dat famenilor,
Era de datoria lor
Să le-mplinească, negreșit.
Deci fiecare-a trebuit –
Mai înainte ca s-ajungă
La împărat – trupul să-și ungă
Cu untdelemn de mirt, un timp
De șase luni. Un alt răstimp,
De încă șase luni, venea,
În care iarăși, trebuia
Să-și dea cu-arome femeiești,
După poruncile domnești.
Abia apoi, urma să poată
Să intre la-mpărat o fată.
Și când treceau din casa lor –
Din casele femeilor –
În cea a împăratului,
Pe baza hotărârii lui,
Fata putea lua cu ea
Tot ceea ce dorea să ia.
Seara, intra la împărat
Și-n zori – de cum s-a luminat –
Se întorcea în casa ei,
Dar nu la cea pentru femei,
În care fost-a prima dată.
Acum, fata era mutată
În alta, unde, veghetor,
Peste-al femeilor popor,
Era Șașgaz – famenul care
Se îngrijea de țiitoare.
Din casa ‘ceea, la-mpărat,
Femei, nicicând, n-au mai intrat,
Decât dacă le-a chemat el,
Pe nume. Deci, în acest fel,
Femeile nu mai puteau
Să meargă, după cum voiau,
În casa împăratului.
La împlinirea timpului,
Estera fu și ea luată –
Abihail îi era tată,
Iar unchi, Iudeul ce-o-nfiase
Pe când, de suflet, o luase,
Cari Mardoheu a fost numit.
Nimic, Estera n-a voit
Să ia, în plus. Ea a luat
Numai atât cât i-a fost dat
De famenul Hagai. Astfel,
Căpătă trecere la el –
Precum și-n fața tuturor –
Prin felul ei cuceritor.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
