Vreau să vă spun – nevestelor –
Supuse fiți, bărbaților
Pe cari, drept soți, voi îi aveți,
Precum, Domnului, Îi sunteți;
Căci soțul oricărei femei,
Este privit, drept cap al ei,
Așa precum, neîndoios,
Cap al Biserici-i Hristos,
Mântuitorul trupului.
Și după cum supusă, Lui,
Este Biserica, și voi –
Nevestelor – să știți apoi,
Supuse să vă arătați,
În toate, la ai voști’ bărbați.
Bărbaților, și voi să știți,
Nevestele, să vă iubiți,
Cum și Hristos adeverește
Bisericii, că o iubește,
Prin faptul că El, pentru ea,
A știut, jertfă, să Se dea,
Ca să sfințească, negreșit,
Ceea ce-ntâi a curățit
Printr-un botez, în apă, dat,
Și prin Cuvântul arătat,
Vrând ca Biserica să vie,
În fața Lui, și-apoi să fie,
Mereu, slăvită și curată –
Fără de zbârcituri, sau pată –
Ci sfântă, mai presus de fire,
Și plină de neprihănire.