Dar, în Hristos, când ați intrat,
Voi, nu așa, ați învățat.
Dacă, măcar, L-ați auzit,
Atuncea știți că-i potrivit
Cu adevăru-aflat în El,
Să faceți dar, în așa fel,
După cum fost-ați învățați:
Adică să vă dezbrăcați
De viața voastră, din trecut,
De omul vechi ce l-ați avut –
Cari dus se lasă, în vâltoare,
După o poftă-nșelătoare –
Și-n duhul minți-apoi, să știți,
Necontenit, să vă-nnoiți,
Iar omul nou, să îl luați,
Cu el, ca să vă îmbrăcați;
Căci omul nou este făcut
În chipul, bine cunoscut,
Cari este al lui Dumnezeu,
Având sfințenia sa, mereu,
Și o neprihănire-a lui,
Ce-s ale adevărului.
De-aceea, vreau să încercați
Ca, de minciuni, să vă lăsați,
„Și fiecare dintre voi,
Să spună adevăru-apoi,
Aproapelui”, căci noi dorim
Ca, mădulare, să ne fim,
Unii la alții. Iată, vreau