Atunci, copii, n-o să mai fim
Și nici nu o să mai plutim,
Încoace-ncolo, tulburați
Și, de învățături purtați –
Prin viclenia unora
Și șiretenia altora –
Cari știu a folosi, din fire,
Mijloacele de amăgire;
În adevăr crezând apoi –
Și-n dragoste – să creștem noi,
S-atingem Capul Cel de Sus,
Adică pe Hristos Iisus.
Din El, tot trupul, închegat
Și prin încheieturi legat,
Primește creșterea de care,
Simte nevoie fiecare,
După măsura potrivită
Cu acea parte anumită
Și doar după a ei lucrare,
Pe care-o are fiecare,
Încât, în dragoste, zidit
E mădularul, negreșit.
Iată, acuma, ce doresc,
În Domnul, să mărturisesc:
Să nu trăiți, cumva, și voi,
Precum trăiesc păgâni-apoi –
Doar în deșertăciunea care,
Din gândurile lor, răsare –
Având o minte-ntunecată
Care, străină, se arată,
De viața lângă Dumnezeu,
Din pricina vălului greu
Al neștiinței, ce-a venit
Când inima li s-a-mpietrit.
Iată că ei – cum am văzut –
Orice bun simț și l-au pierdut
Și s-au dedat la desfrânare,
Fără să aibă vreo mustrare,
Căci săvârșesc, cu lăcomie,
Mereu, orice necurăție.
Dar, în Hristos, când ați intrat,
Voi, nu așa, ați învățat.
Dacă, măcar, L-ați auzit,
Atuncea știți că-i potrivit
Cu adevăru-aflat în El,
Să faceți dar, în așa fel,
După cum fost-ați învățați:
Adică să vă dezbrăcați
De viața voastră, din trecut,
De omul vechi ce l-ați avut –
Cari dus se lasă, în vâltoare,
După o poftă-nșelătoare –
Și-n duhul minți-apoi, să știți,
Necontenit, să vă-nnoiți,
Iar omul nou, să îl luați,
Cu el, ca să vă îmbrăcați;
Căci omul nou este făcut
În chipul, bine cunoscut,
Cari este al lui Dumnezeu,
Având sfințenia sa, mereu,
Și o neprihănire-a lui,
Ce-s ale adevărului.
De-aceea, vreau să încercați
Ca, de minciuni, să vă lăsați,
„Și fiecare dintre voi,
Să spună adevăru-apoi,
Aproapelui”, căci noi dorim
Ca, mădulare, să ne fim,
Unii la alții. Iată, vreau,
Încă un sfat, să vă mai dau:
„Vă mâniați, dar vă feriți,
Mereu, să nu păcătuiți”,
Ci să vă fie trecătoare
Mânia; razele de soare
Să nu apună, peste ea,
Căci astfel, n-o să i se dea,
Nici un prilej, diavolului,
Să facă, după voia lui.