Mie, celui mai ne-nsemnat,
Dintre toți sfinții care sânt,
Îmi este dat, pe-acest pământ,
Ca înspre Neamuri să mă duc,
Pentru ca vești să le aduc,
De bogății ce-s nepătrunse,
Cari, în Hristos, au fost ascunse.
În felu-acesta, sunt dator
Ca să descopăr, tuturor,
Isprăvnicia nepătrunsă,
A tainei care-a fost ascunsă,
În veacurile ce-au trecut,
În Dumnezeu, de la-nceput,
Adică în Acel, prin care,
S-a făcut tot ce e sub soare;
Astfel, domniile aflate
Și stăpânirile-așezate
În locuri care sunt cerești,
Prin noi, pot ca să afle vești:
Pot, prin Biserică, s-adune
Știri, despre marea-nțelepciune,
Care, de Domnul, e vădită
Și e nespus de felurită,
După un plan veșnic, pe care,
Acesta, în Hristos, îl are.
Noi, prin credință-n El, avem,
Azi, slobozenia și putem,
Cu-ncredere – de Dumnezeu –
Ca să ne-apropiem, mereu.
Vă rog, din nou, ca nu cumva,
Firea, să-și piardă cineva,
Din pricină de la acele
Necazuri, ce sunt ale mele,
Pe cari, le sufăr, pentru voi:
Aceasta-i slava voastră-apoi.)
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
