„Iată de ce, eu – Pavel – sânt
Întemnițat, pe-acest pământ,
Al Domnului Hristos Iisus,
Pentru voi, Neamurile, pus…
(Măcar de ați fi auzit,
De faptul că am dobândit
Acea isprăvnicie – eu –
A harului lui Dumnezeu,
Care-mi fusese arătată
Și cari, față de voi, mi-e dată.
Astfel, printr-o descoperire
Dumnezeiască, eu am știre
De-această taină, despre care
V-am scris apoi, la fiecare,
În câteva simple cuvinte.
Când le citiți, luați aminte,
Și-nchipuiți-vă, mereu,
Priceperea ce o am eu,
Față de-această taină mare,
A lui Iisus Hristos și care,
Închisă doar, a fost ținută,
Făr’ a se face cunoscută
Copiilor oamenilor,
În curgerea vremurilor
Care-au trecut, în felu-n care
Această taină-acum apare,
Prin Duhul, dat doar sfinților
Apostoli și prorocilor,
Cari sunt ai lui Iisus Hristos.
Prin ea se-arată, ne-ndoios,
Că Neamurile moștenesc
Cu noi, și că alcătuiesc
Numai un singur trup apoi,
Parte având, la fel ca noi,
Pentru acea făgăduință
Care se face prin credință,
Așa precum fusese spus,
În Domnul nost’, Hristos Iisus,
Prin Evanghelia Celui Sfânt,
Al cărei slujitor, eu sânt,
După măsura harului –
Lucrare a puterii Lui –
Care mi-a fost încredințat.