În El dar, Tatăl Cel de Sus,
Mai dinainte, ne-a chemat –
Până când nu s-a-ntemeiat
Această lume. Să știți voi,
Că Tatăl ne-a ales, pe noi,
Ca sfinți să fim și, socotiți,
În fața Lui, neprihăniți.
În dragostea ce ne-a purtat,
De la-nceput, când ne-a chemat
Și ne-a ales, ne-a rânduit
Ca, prin Hristos Cel răstignit,
Noi să ajungem, înfiați,
După plăcerea Lui – dragi frați –
Spre laudă, neîncetat,
A slavei și harului dat,
Prin Prea Iubitul Său. Astfel,
Răscumpărare-avem, în El,
Prin al Său sânge, și iertate
Sunt, ale noastre, mari păcate,
Prin bogățiile pe care,
Harul cel minunat le are,
Pe care, din belșug, apoi,
Le-a revărsat El, peste noi;
Aceste daruri minunate,
Cari peste noi au fost turnate,
Doar prin pricepere se-arată
Și-nțelepciune, totodată.
Căci iată, a binevoit
Ca să ne fi descoperit,
Acuma, taina voii Sale,
Așa cum a găsit cu cale,
După un plan alcătuit
În Sine însuși, negreșit.
La vremea potrivită-apoi,
Planul acesta – să știți voi –
Că Dumnezeu îl împlinește
Și astfel, în Hristos, unește
Pe toate cele care sânt
În ceruri, cât și pe pământ.