Care, de noi a fost simțită,
Atunci când fost-a folosită,
Când, pe Hristos, L-a înviat
Din morți și-apoi, L-a așezat
La dreapta Sa, în ceruri, sus.
Acolo, Dumnezeu L-a pus,
Pentru ca, mai presus, să fie,
Decât orice dregătorie,
Domnii, putere, stăpânire,
Să fie mai presus de fire
Și mai presus de orice nume
Ce s-a aflat vreodată-n lume,
Fiind deasupra tuturor,
Acum, și-n veacul viitor.
Totul, sub tălpi, I-a așezat
Și, căpetenie, L-a dat
De-asupra lucrurilor care,
A Sa Biserică le are,
Și care este trupul Lui
Și plinătatea Acelui
Cari face după cum dorește
Și tot, în toți, El împlinește.”