Poate că-n inimă vei spune:
„Cum pot eu oare, a mă pune
Cu neamurile-acestea cari,
Pe lângă mine, sunt mai mari?
Cum pot eu, să le izgonesc,
Din țara pe care-o primesc?”
Mulțimea lor nu te-nspăimânte;
Ci tu să îți aduci aminte,
De tot ceea ce le-a făcut –
Lucruri pe care le-ai văzut –
Domnul atunci, Egiptului,
Precum și Faraonului.
Adu-ți aminte, ne-ncetat,
De tot ceea ce s-a-ntâmplat,
De-ale Egiptului cărări,
De-acele multe încercări,
De semne mari și minunate
Ce ție ți-au fost arătate.
Să-ți amintești, fără-ncetare,
De mâna Domnului, cea tare,
De brațul Său, mereu întins,
Cu cari, de mână, El te-a prins
Și din robia cea amară,
Pe tine-apoi, te-a scos afară.
Deci tu să nu ai nici o teamă,
Căci Dumnezeu, de bună seamă,
Va face, oricărui popor,
La fel ca Egiptenilor.