Deuteronomul 7:1-6

„Atuncea când Dumnezeu are Să te aducă-n țara care O să ți-o dea în stăpânire Și-o vei avea de moștenire, Va izgoni, din fața ta, Neamuri care, în ea, vor sta: O să-i gonească pe Hetiți, Pe Ghirgasiți și pe-Amoriți; Apoi, tot neamul Canaanit, Urmat de neamul Ferezit, De al Heviților popor Și de al Iebusiților. Aceste șapte neamuri mari – Puternice și mult mai tari Decât ești tu – vor fi gonite, Din fața ta și nimicite. Când Dumnezeul tău va vrea, În mână ca să ți le dea – Și le vei bate – tu să știi Ca fără milă-atunci, să fii. Să le zdrobești – făr’ ‘osebire – Pe toate, cu desăvârșire. Cu cei care în țară sânt, Să nu închei vreun legământ. Să nu te încuscrești cu ele – Deci cu popoarele acele. Să nu dai, pentru ai lor fii, Fiicele tale, de soții, Iar pentru-ai tăi fii, să nu iei, Soții, din fete, de la ei, Căci i-ar abate, de la Mine, Pe fiii tăi și îi vor ține, Aproape, de alți dumnezei, La care-acuma slujesc ei. Atunci, a Domnului mânie, În contra ta are să vie Și-ntr-o clipită – negreșit – De El, tu fi-vei nimicit. Iată dar, cum să vă purtați Cu-aceste neamuri: să surpați Altarele ce le-au zidit; Sfărmați stâlpii ce i-au cioplit Pentru-ai lor idoli și tăiați Pomii cari fost-au închinați Zeilor lor. Ardeți, în foc, Chipuri cioplite-n orice loc În care-aveți să le găsiți. Pe toate, să le nimiciți!” „Voi, pentru Domnul, pe pământ Alcătuiți un popor sfânt. Pe-al vostru neam, El l-a ales. Dintre popoare v-a cules Și-apoi, deoparte, ați fost puși Și-n astă țară-ați fost aduși.