Deuteronomul 31:9-13

Moise, în urmă, a-nsemnat, Tot ceea ce a cuvântat. El a scris legea, după care A-ncredințat-o spre păstrare, Preoților – care erau Fii ai lui Levi și duceau, În mijlocul poporului, Chivotul legământului – Și tuturor bătrânilor Din al lui Israel popor. Moise, cuvântul, a luat, Și-apoi, poruncă, le-a lăsat: „Mereu, la șapte ani odată – Când al iertării an se-arată – Tocmai atunci în vremea-n care A corturilor sărbătoare Va trebui s-o prăznuiți, Când tot poporul – precum știți – După porunca Domnului, Veni-va înaintea Lui, În locu-ales de El, anume, Pentru a-Și pune al Său Nume, Legea va trebui citită, Spre a putea fi auzită De-ntreg neamul lui Israel Cari va veni în locu-acel. Poporul, să îl adunați – Să vină toți – femei, bărbați; Să vină-ai voști’ copii apoi, Și toți străinii de la voi, Ca să audă, să ia seamă Și să învețe să se teamă De-al vostru Domn și Dumnezeu, Păzind și împlinind, mereu, Legea ce, astăzi, v-a fost dată. Ea va putea fi învățată Și de străini, de fiii lor Cari n-au fost cu al vost’ popor Când astă lege vi s-a dat. Atuncea, ei vor fi-nvățat Ca să se teamă, tot mereu, De-al vostru Domn și Dumnezeu, În vremea-n care-o să trăiți În țara pe care-o primiți Acum, din mâna Domnului, Trecând apa Iordanului.”