Eu, Daniel, m-am tulburat
Cu duhul și înspăimântat
Am fost, de ceea ce-am văzut
În visul pe cari l-am avut.
Atuncea, m-am apropiat
De unul care s-a aflat
În acel loc și i-am cerut
Să-mi lămurească ce-am văzut.
El, de îndată, mi-a vorbit
Și visul mi l-a tălmăcit:
„Acele patru fiare mari
Sunt patru împărați dar, cari
Vor stăpâni peste pământ.
Însă aceia care sânt
Sfinții Celui Prea-Nalt, primesc
Împărăția și domnesc
Din veșnicie-n veșnicie.”
În urmă, am dorit să-mi fie
Tot adevărul deslușit,
Despre ceea ce am zărit
Și-anume despre-a patra fiară,
Grozavă, care mă-nfioară,
Căci avea gheare de aramă
Și dinți de fier, de bună seamă.
Cu dinți-aceia, ea mânca,
Sfărâma prada și călca
Ce rămăsese, în picioare,
Căci fost-a înspăimântătoare.
De-asemenea, am mai dorit
Ca să fiu bine lămurit
Și despre coarnele acele
Ce s-au vădit zece-a fi ele,
Și despre cornul cel aflat
În al lor mijloc așezat,
În fața cărui au căzut
Trei coarne-apoi, cum am văzut.
Cornul acela îmi părea
Precum că ochi de om avea.
O gură el a dobândit
Și cu trufie a vorbit.
Cornul acela a crescut
Și mult mai mare s-a făcut
Decât erau coarnele-acele
Care, în număr, zece-s ele.
Cornul acela, mai apoi,
Le-a făcut sfinților război
Și-n urmă el i-au biruit.
Dar Cel de zile-mbătrânit
Dreptate-a făcut sfinților
Celui Prea-Nalt și-n mâna lor,
Dată a fost împărăția
Și-astfel ei au luat domnia.
El mi-a vorbit, în urmă, iară:
„Află dar că a patra fiară
E cea de-a patra-mpărăție
Ce pe pământ are să vie.
Deosebită va fi ea,
De restul, căci va sfâșia
Întreg pământul. În picioare,
Îl va călca – fără cruțare –
Și-l va zdrobi, astfel, cu ele.
Apoi, prin coarnele acele –
Cari zece sunt – sunt arătați
Aceia care, împărați,
Urmează ca să se ridice.
După aceștia, pot a-ți zice
Că va veni un altul. El
Se va vădi că e altfel
Decât sunt ceilalți împărați
Cari înainte-i sunt aflați.
Dintre toți împărați-acei,
El are să doboare trei.
Pe Cel Prea-Nalt, fără-ncetare,
Să Îl hulească doar, el are.
Sfinții Celui Prea-Nalt, de el,
Sunt asupriți în chip și fel.
Vremuri și legea, să știți voi
Că el le va schimba apoi.
Sfinții, atunci, fi-vor luați
Și-n ale lui mâini vor fi dați,
Mai multe vremi cari, numărate,
Vor fi trei vremi și jumătate.
După toate acestea – iată –
Veni-va și o judecată.
În urma ei, se va vedea
Că stăpânirea i se ia.
Aceasta fi-va prăbușită
Și pe vecie nimicită.
Apoi, domniile aflate,
Sub ceruri, au a fi luate.
Împărățiile ce sânt
Pe fața-ntregului pământ –
Cari sunt ale-mpăraților –
Date-au să fie sfinților
Celui Prea-Nalt. A Lui domnie
Are să țină pe vecie.
Toate puterile vor sta
În slujbă-I și-L vor asculta,
Căci doar a Lui Împărăție,
Fără sfârșit are să fie!”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
