Căci voi, cu toții, ați murit,
Iar viața voastră – negreșit –
Ascunsă-i, cu Hristos, mereu,
În Tatăl nostru – Dumnezeu.
Când se va arăta Hristos –
A voastră viață – ne-ndoios,
Că și voi vă veți arăta,
Cu El, și-n slava Lui, veți sta.
Vreau să omoare fiecare,
Toate acele mădulare,
Care provin de pe pământ.
Aceste mădulare sânt:
Patima și necurăția,
Pofta cea rea și-apoi, curvia;
Urmează lăcomia care
Este un fel de închinare,
La idoli. Luați seama bine,
Că pentru-aceste lucruri, vine
Mânia, de la Dumnezeu,
Care îi va lovi mereu –
În lungul și în largul zării –
Pe toți fii neascultării.
Din al lor număr, bunăoară,
Erați și voi, odinioară,
Când, în păcate, viețuiați.
Acum, vă rog, să vă lăsați
De-aceste lucruri: de mânie,
De răutăți, de vrăjmășie,
De clevetiri nesănătoase,
De-acele vorbe rușinoase
Ce v-au putut ieși din gură.
Vorbiți, mereu, doar cu măsură
Și căutați să vă feriți,
Ca nu cumva, să vă mințiți
Unii pe alții, căci acum,
Nu mai sunteți, pe vechiul drum,
Pentru că voi v-ați dezbrăcat,
De omul vechi; v-ați lepădat
De faptele ce le-a avut
Omul acela, din trecut.
Acuma, voi ați arătat,
Că-n omul nou, v-ați îmbrăcat,
Care, mereu, se înnoiește
Și în cunoaștere sporește,
În chipul Celui nevăzut,
În care, el a fost făcut.
Aici, nu e deosebire:
Nu-i Grec și nici Iudeu din fire,
Nu mai sunt împrejur tăiați
Și nu mai sunt nici netăiați,
Nu mai e Schit și nici Barbar,
Nici rob, nici slobod așadar,
Ci doar Hristos este aici,
Totul, în toți, în mari și mici.
Deci, voi care, de Dumnezeu,
Ați fost aleși să fiți mereu,
Sfinți și iubiți, să învățați,
Necontenit, să vă-mbrăcați,
Cu inimi pline de-ndurare,
Cu bunătate, cu răbdare,
Cu o smerenie dovedită
Și o blândețe nesfârșită.
Îngăduiți-vă – zic eu –
Unii pe alții, tot mereu,
Iar dacă este vreo pricină,
Din care, unul o să vină
Și, despre altul, dintre frați,
O să se plângă, să-nvățați
Ca – unii, altora – să știți,
Iertare, să vă dăruiți.
Iertați-vă cu toți apoi,
Cum v-a iertat Hristos, pe voi.
Dar mai presus de tot, dragi frați,
Cu dragoste, să vă-mbrăcați,
Căci ea e legătura care,
Desăvârșirea, doar, o are.
A lui Hristos pace, cerească,
În inimi, să vă stăpânească,
Pentru că voi ați fost chemați
La ea, ca, parte, să luați;
De-aceea, voi, mereu, să știți,
Ca recunoscători să fiți.
Cuvântul lui Hristos apoi,
Cu toată-nțelepciunea-n voi,
Vreau, din belșug, să se găsească,
Și-n inimi, să vă locuiască.
Necontenit, vă întăriți
Și, între voi, vă sfătuiți
Cu psalmi și cu cântări cerești –
De laudă – duhovnicești,
Cu mulțumiri, cântând, mereu,
Pentru al nostru Dumnezeu.
Orice veți face, cu cuvântul,
Cu fapta voastră, sau cu gândul,
Să faceți voi, neîncetat,
În Numele cel minunat
Al Domnului Hristos Iisus,
Iar Tatălui Celui de Sus,
Tot prin al Său Nume, să știți,
Necontenit, să-I mulțumiți.
Supuse fiți – nevestelor –
Întotdeauna, soților,
Așa precum știți că e bine
Și cum, în Domnul, se cuvine.
Bărbaților, la fel și voi,
Iubiți-vă soațele-apoi,
Și nu țineți, necaz, pe ele.
Copii, primiți vorbele mele
Și, de părinți, să încercați,
Necontenit, să ascultați,
Căci asta-i place Domnului
Și este după voia Lui.
Părinților, nu vreau ca voi
Să-ntărâtați copii-apoi,
Să nu-și piardă nădejdea lor.
De-asemenea, voi – robilor –
Stăpânii, să vi-i ascultați,
Nu doar atunci când vă aflați
Aproape, sub a lor privire –
Asemeni celor cari, din fire,
Vor ca să placă omului –
Ci voi, pe placul Domnului,
Neîncetat, doresc să fiți,
Pe-ai voști’ stăpâni, când îi slujiți.
S-aveți o inimă curată,
Ca unii care se arată
Că-s temători de Dumnezeu.
Orice veți face voi, mereu –
Drept, pentru Domnul – să-ncercați,
Să faceți dar – dragii mei frați –
Să fie după placul Lui
Nu după cel al omului,
Ca unii care bine știți,
Că o răsplată dobândiți,
Din parte-I, căci, trecuți, apoi,
La moștenire, sunteți voi.
Să Îl slujiți, neîndoios,
Pe-al nostru Domn, Iisus Hristos.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
