Iată, pe voi cari, bunăoară,
Străini erați, odinioară,
Vrăjmași prin gândurile-acele,
Prin ale voastre fapte rele,
Acuma, El v-a împăcat,
Cu Sine și, iertări, v-a dat,
Prin al Său trup de carne-apoi –
Prin moartea Sa – pentru ca voi,
Drept sfinți să vă înfățișați,
În fața Lui – dragii mei frați –
Lipsiți de orice meteahană,
Fără vreo vină sau prihană.
Acum, voi trebuie să știți
Ca să rămâneți neclintiți,
Pe mai departe, așezați
Și pe credință-ntemeiați,
Fără a pierde – dragii mei –
Nădejdea Evangheliei,
Care v-a fost împărtășită –
Când fost-a propovăduită
Făpturilor de pe pământ –
Și-al ei slujbaș, eu – Pavel – sânt.
În suferința mea, apoi,
Iată, mă bucur, pentru voi.
În trupul meu, se împlinește
Chiar suferința ce-I lipsește,
Azi, lui Hristos – deci trupului –
Adică, Bisericii Lui.
Slujbaș al ei, iată că eu
Am fost ales, a fi, mereu,
După acea isprăvnicie
Care îmi este dată mie,
De Dumnezeu dar, pentru voi,
Ca eu să întregesc apoi,
Printre ființele ce sânt
În lume-acum, al Său Cuvânt.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
