Căci Dumnezeu a socotit,
Precum că este potrivit,
Ca toată plinătatea-n El
Să locuiască și astfel –
Prin El – apoi, să facă pace,
Spre a putea ca să împace,
Cu Sine, toate câte sânt
În ceruri sus, sau pe pământ,
Căci pace, a putut aduce,
Prin sângele ce-a curs, pe cruce.
Iată, pe voi cari, bunăoară,
Străini erați, odinioară,
Vrăjmași prin gândurile-acele,
Prin ale voastre fapte rele,
Acuma, El v-a împăcat,
Cu Sine și, iertări, v-a dat,
Prin al Său trup de carne-apoi –
Prin moartea Sa – pentru ca voi,
Drept sfinți să vă înfățișați,
În fața Lui – dragii mei frați –
Lipsiți de orice meteahană,
Fără vreo vină sau prihană.
Acum, voi trebuie să știți
Ca să rămâneți neclintiți,
Pe mai departe, așezați
Și pe credință-ntemeiați,
Fără a pierde – dragii mei –
Nădejdea Evangheliei,
Care v-a fost împărtășită –
Când fost-a propovăduită
Făpturilor de pe pământ –
Și-al ei slujbaș, eu – Pavel – sânt.
În suferința mea, apoi,
Iată, mă bucur, pentru voi.
În trupul meu, se împlinește
Chiar suferința ce-I lipsește,
Azi, lui Hristos – deci trupului –
Adică, Bisericii Lui.
Slujbaș al ei, iată că eu
Am fost ales, a fi, mereu,
După acea isprăvnicie
Care îmi este dată mie,
De Dumnezeu dar, pentru voi,
Ca eu să întregesc apoi,
Printre ființele ce sânt
În lume-acum, al Său Cuvânt.
Astfel, prin ceea ce vorbesc,
Eu vreau să vă mărturisesc
Despre o taină nepătrunsă
Care ținută-a fost ascunsă,
Din veșnicii – veacuri la rând –
Până în vremea noastră, când,
Ea poate fi descoperită
Și poate fi împărtășită
Tuturor sfinților, pe care,
Al nostru Dumnezeu îi are,
Și cărora, acum, a vrut,
Ca să le facă cunoscut –
Așa cum a găsit cu cale –
Această taină-a slavei Sale
Și necuprinsa bogăție,
Ca Neamurile să o știe.
Taina ascunsă, pentru lume,
Iată ce spune-acum, anume:
Iisus Hristos, aflat în voi,
Nădejdea slavei de apoi.
Pe El, Îl propovăduim
Și, sfat, oricui, îi dăruim,
Căci vrem ca să îi învățăm,
Pe toți, și să-i înfățișăm,
În urmă – în Hristos Iisus –
Desăvârșiți. Iată, v-am spus
La ce trudesc, anume, eu,
Ce fel de luptă port, mereu,
După puterea Lui cea mare –
După a ei măsură, care
A fost, în mine, așezată,
Și prin tărie se arată.”