YouVersion
Pictograma căutare

Faptele apostolilor 9:1-30

Faptele apostolilor 9:1-30 BIV2014

Saul sufla amenințare Și moarte, peste fiecare Din ucenicii Domnului. El a cerut, preotului Cel mare, sprijin și-ntărire, Scrisori de împuternicire Spre sinagogile aflate, Atuncea, la Damasc, ca toate Să îl ajute, să-i găsească Și-apoi să îi înlănțuiască, De câte ori e cu putință, Pe cei ce umblă în credință – Atât femei, cât și bărbați – Și să-i trimită-apoi legați, Către Ierusalim. Astfel, Saul porni la drum. Când el, Lângă Damasc, a poposit, În jurul său a strălucit, Puternic, o lumină, care Venea din ceruri. Speriat tare, El, la pământ, s-a prăbușit Și-apoi, un glas, a auzit: „Saul, de ce Mă prigonești?” „Doamne, îmi spune, cine ești?”, Întrebă Saul. Domnu-a spus: „Cel prigonit sunt Eu, Iisus. S-arunci piciorul, înapoi – Într-un țepuș – ți-e greu.” Apoi, Plin de fiori și-nspăimântat, Saul, pe Domnul, L-a-ntrebat: „Doamne, ce vrei să fac, acum?” „Te scoală, pleacă iar, la drum, Și intră în cetatea ‘ceea” – Îi zise El. „După aceea, Afla-vei, ce ai de făcut.” Nimica, însă, n-au văzut Acei care l-au însoțit, Pe Saul. Ei au auzit, Vorbele spuse, de-acel glas, Și-nmărmuriți, toți, au rămas. Saul, de jos, s-a ridicat Și a privit înspăimântat, În jur. Cu toate că-și ținea Ochii deschiși, el nu vedea. Însoțitorii îl luară, Atunci, de mâini, și-l ajutară S-ajungă în Damasc. A stat, Trei zile-așa. Nici n-a mâncat În acest timp, nici n-a băut, Și nici vedere n-a avut. Un ucenic al Domnului, Se-afla-n Damasc. Numele lui Fusese Anania. El Avu un vis, în timpu-acel, Prin care Domnul i-a vorbit. „Te duci, îndată, negreșit, Pe ulița cetății, care Se cheamă „Dreaptă”, unde-și are Iuda, sălașul; iar la el, Saul din Tars e. Omu-acel Se roagă-acum, căci a avut, Un vis, în care, a văzut Că Anania a intrat Și mâinile și-a așezat Asupra lui, iar el, apoi, Primit-a văzul, înapoi.” „Doamne, mult rău a făptuit Omul acesta” – a-ndrăznit A spune Anania. „Știm Că sfinții din Ierusalim Multe-au avut de îndurat, Din partea lui, și-am mai aflat Cum că, aici, este venit, Fiind, de preoți, întărit Ca să lucreze, fără teamă, Legând pe toți cei care cheamă Numele Tău.” Domnul i-a spus: „Fă ce ți-am zis, căci l-am adus Să-Mi fie vas. L-am ales Eu, Să ducă-apoi, Numele Meu, În fața împăraților, Precum și a Neamurilor. De-asemeni, îl va duce el, Și fiilor lui Israel. Am să-i arăt, pentru-al Meu Nume, Ce trebuie-a-ndura, în lume.” Când Ananie-a auzit Aceste vorbe, a pornit, De-ndată, unde-a fost trimis. Intrând în casă, el a zis, După ce mâinile și-a pus, Pe Saul: „Azi, Domnul Iisus, Cel care ți S-a arătat, Pe drum – când tu te-ai îndreptat Încoace – m-a trimis, pe mine, Să îmi pun mâna, peste tine Să-ți capeți văzul înapoi Și să primești Duh Sfânt apoi.” Din ochi, îndată, i-au căzut Un fel de solzi, și a văzut Din nou. Apoi, s-a ridicat, De jos, și fost-a botezat. După aceea, a primit Mâncare și s-a întărit. Câteva zile, a mai stat El, la Damasc, înconjurat De ucenici. Plecă apoi, Și – plin de simțăminte noi – În sinagogi, el a vestit, La toți, și-a propovăduit Despre Iisus, spunând mereu, Că Îi e Fiu, lui Dumnezeu. Toți cei care îl ascultau, Plini de uimire, se-ntrebau: „Nu-i el, cel ce-n Ierusalim Făcea prăpăd, așa cum știm, În rândul celor ce-au chemat Numele-Acesta? N-a cătat – Aici, la noi – să-i ia legați Pe toți – femei, copii, bărbați – Învinuiți de crezul lor, Și să-i predea preoților?” Saul, mereu, se întărea Și, de rușine, îi făcea, Pe ai Damascului Iudei, Căci dovedise – printre ei – Cum că Iisus Cel răstignit Este Hristosul, negreșit. N-a trecut mult timp, după care, Iudei-au vrut să îl omoare; Însă, de astă uneltire, Lui Saul, i s-a dat de știre. Spre-a-l prinde, paznici se aflau, La porți și, ne-ncetat, vegheau Noapte și zi. Însă, odată, Fiind o noapte-ntunecată, Toți ucenicii au venit, O coșniță au pregătit, Și-apoi, prin zid, jos, l-au lăsat. Saul a fost, astfel, salvat Și, la Ierusalim, plecă. Ajuns acolo, încercă, Pe lângă ucenici, să stea. Dar fiecare se temea, De el, căci nimeni n-a crezut, Că ucenic, s-ar fi făcut. Atunci, Barnaba l-a luat, Cu el și l-a înfățișat Apostolilor, de le-a spus Cum la-ntâlnit el, pe Iisus, Cum Domnul Însuși i-a vorbit, Și cum a propovăduit Saul, apoi, cu îndrăzneală, Chiar în Damasc, fără sfială, În Sfântul Nume-al lui Iisus. De-atunci, Saul mereu s-a dus Cu-apostolii, și îl găsim, Cu ei stând, la Ierusalim, Vestind Numele Domnului. Astfel, printre dușmanii lui, Și mulți Evrei se numărau, Din cei ce greaca o vorbeau. Ei, să-l omoare-au încercat, Însă, când frații au aflat Lucrul acesta, îl luară Și, spre Cezaria, plecară. Acolo, nu au zăbovit, Ci către Tars, ei l-au pornit.