În zbor, un înger a venit,
La Filip și i-a poruncit:
„De drum, acum, te pregătește
Și-apoi, spre miazăzi, pornește!
Către Ierusalim te duci,
Și calea ‘ceea s-o apuci,
De către Gaza. Acel drum,
Să știi, că e pustiu, acum.”
Filip, pe dată, s-a sculat –
Cum i s-a spus – și a plecat.
Pe drum, un famen, a găsit –
Un Etiopian – venit
De la Ierusalim, căci el
Fusese în orașu-acel,
Să se închine, precum cere
Al său crez. El avea putere,
La-mpărăteasa ce domnea,
Atunci, în Etiopia,
Care, Candace, s-a numit.
Șezând în car, el a citit
A lui Isaia prorocie.
Atunci, s-a potrivit să fie
Filip, în urma lui, pe drum.
Duhul îi zise: „Fugi, acum,
Să îl ajungi!” El a fugit
Și imediat l-a auzit
Pe famenul ce-n car ședea,
Că, pe Isaia, îl citea.
Filip i-a zis: „Te-ai dumirit?
Oare, din ceea ce-ai citit,
Ceva, ceva, ai priceput?”
„Dar cum crezi că aș fi putut
Să înțeleg așa ceva,
Când nu mă-ndrumă cineva?”
Apoi, pe Filip, l-a rugat
Să urce-n car. El s-a urcat,
Iar textul ce s-a potrivit
Că din Scripturi a fost citit,
Spunea așa: „El a fost dus
Și la tăiere-a fost adus,
Asemeni unei oi; un miel,
Fără de glas, fusese El,
În fața celui care tunde.
N-a deschis gura a răspunde,
Iar în smerenia-I arătată
Și judecata-I fu luată.
Dar cine o să fie-n stare,
Ca să îi zugrăvească, oare,
Pe cei din timpul Lui? Căci iată
Cum viața Sa a fost luată,
De pe pământ.” Famenu-a zis:
„Dar, despre cine o fi scris,
Prorocu-n astă prorocie?
Despre el oare, sau să fie