Întreg norodu-nfuriat,
În contra lor, s-a ridicat
Și-atuncea, dregători-acei
Au poruncit ca, de pe ei,
Să smulgă hainele, de-ndată,
Și, cu nuiele, să îi bată.
Bătuți fiind, au fost luați
Și-apoi, în temniță, băgați,
Iar temnicerului, i-au dat –
Atunci când i-au întemnițat –
Aspre porunci, atent să fie,
Spre a-i păzi, cu strășnicie.
Acesta, când a auzit,
Ceea ce i s-a poruncit,
Îi duse de i-a încuiat,
În beciul care s-a aflat
Mai înlăuntru – cum i-au spus –
Și, în butuci, apoi, le-a pus
Picioarele. Când a sfârșit,
Plecă acasă, liniștit.
Pavel și Sila se rugau,
La miezul nopții, și-nălțau
Cântări de slavă, tot mereu,
Spre lauda lui Dumnezeu.
Cei care-nchiși, cu ei, erau,
În liniște, îi ascultau.