Acolo. Petru mai ședea
Și, la vedenii, se gândea,
Când Duhul Sfânt l-a înștiințat:
„Ești, de trei oameni, căutat.
Acum, degrabă, scoală-te
Și-apoi, cu ei, pogoară-te
Îndată, fără șovăire,
Fiindcă Eu le-am dat de știre,
Să vină a te căuta.
Pleacă dar, iute, nu mai sta!”
Petru, atuncea, s-a grăbit,
În curtea casei, de-a ieșit
Și, spre cei trei, s-a îndreptat:
„Eu sunt. De ce m-ați căutat?”
„Pe noi, la tine, ne-a trimis
Corneliu” – slugile au zis.
„Omul acesta e sutași,
Peste o ceată de ostași.
De Dumnezeu, e temător,
Și-ntreg neamul Iudeilor,
Numai de bine, l-a vorbit.
La el, un înger a venit,
Trimes din partea Domnului,
Și-i spuse ca, în casa lui,
Pe tine-n grabă să te cheme.
Deci hai cu noi și nu te teme,
Pentru că invitat tu ești,
În casa lui, ca să-i vorbești.”
Petru, în casă, i-a poftit,
Și-n acea zi, i-a găzduit