Ei, spre Ierusalim, apoi,
Luară drumul, înapoi,
Din Muntele Măslinilor.
Ajuns-a, iute, ceata lor,
Căci muntele – așa cum știm –
E chiar lângă Ierusalim,
Cam la lungimea drumului,
Din zilele Sabatului.
Sosind, în casă, au intrat
Și, în odaie, au urcat,
Unde – de obicei – ședeau.
Atunci, acolo, se aflau
Petru, Iacov, Ioan, Andrei;
De-asemenea, erau cu ei,
Filip, Toma, Bartolomeu,
Matei, Iacov al lui Alfeu,
Simon – Zilotul, poreclit –
Și cel cari Iuda s-a numit –
Fiu al lui Iacov. Toți stăteau
Și, într-un cuget, stăruiau,
Mereu, în rugăciuni. Cu ei,
Erau și câteva femei:
Maria – mama Domnului –
Iar, lângă ea, toți frații Lui.
Petru se ridică-n picioare,
Privi întreaga adunare –
O sută douăzeci de frați
Erau, acolo, adunați –
Iar apoi, zise: „Fraților,
Cuvintele Scripturilor,
Care-s de Duhul Sfânt rostite,
Prin David, trebuie-mplinite;
Ele, de Iuda, ne-au vorbit –
De cel ce a călăuzit
Mulțimile, care s-au dus,
Ca să Îl prindă pe Iisus.
Iuda, așa cum știți și voi,
Era, în slujbă, ca și noi.
Părtaș era, cu noi, la fel,
Din al nost’ număr, fiind el.
Omul acest a dobândit,
Cu bani – pe care i-a primit
Pentru a lui nelegiuire –
Un mic ogor. Toți avem știre,
Că după ceea ce-a făcut,
Cu capu-n jos, el a căzut
Și-astfel, în două, a crăpat,
Încât i s-au împrăștiat
Și măruntaiele. Noi știm
Că ăst fapt, în Ierusalim,
De toată lumea-i cunoscut.
Tocmai de-aceea – ați văzut –
Ogorul, ce l-a dobândit,
E „Acheldama” denumit,
Căci tălmăcirea numelui
Este „Ogorul sângelui”.
Într-adevăr, prin Psalmi, se scrie:
„Casa-i va rămânea pustie,
Căci nimeni nu va sta în ea!”
Iar „Slujba-i, altul să o ia!”
Deci, din cei cari ne-au însoțit,
De când, cu noi, a viețuit
Domnul Iisus – de la Iordan,
Când botezatu-L-a Ioan
Și până când a fost răpit,
La cer – trebuie rânduit
Unul, care să ne-nsoțească
Și care să se dovedească
A fi martor, al Domnului,
Martor al învierii Lui.”
Pe doi inși, frații i-au trimis:
Pe Iosif – sau Barsaba zis –
Numit și Iust, și-a mai venit
Cel care Matia s-a numit.
Apoi, toți au îngenunchiat
Și-o rugăciune-au înălțat:
„O, Doamne, Tu care privești
În inimi, să ne deslușești,
Care – din cei doi – vrei să fie
Ales, pentru apostolie,
Pe Iuda, să-l înlocuiască
Și, slujba, să i-o împlinească.”
Au tras la sorți și a ieșit
Că Iuda fi-va-nlocuit,
De către Matia, iar, astfel,
Apostol, a ajuns și el
Și, cu cei unsprezece-ndat’,
De-atuncea, fost-a numărat.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
