Ei, află, c-au mărturisit
Bisericii, căci au vorbit
De dragostea ce este-n tine.
Acuma dar, vei face bine
Ca să te îngrijești – vreau eu –
În chip vrednic de Dumnezeu,
De-a lor călătorie. Ei –
E vorba de frații acei,
De care știi – au mers în lume,
Din dragoste pentru-al Său Nume,
Și, de la Neamuri, n-au primit
Nimic. De-aceea, m-am gândit
Că noi suntem datori să știm,
Pe acești oameni, să-i primim
Cum trebuie și să-ncercăm
Ca împreună să lucrăm,
Cu adevărul. Am mai scris
Încă ceva, și am trimis
Bisericii; dar am văzut
Că Diotref nici nu a vrut
A ști de noi, căci el voia,
Întâietate, a avea,
Între ei toți. Dar când sosesc,
Acolo, am să-i amintesc
De faptele ce-a săvârșit,
Căci clevetește-am auzit,
Cu vorbe rele, despre noi.
Și tot nu e destul. Apoi,
Nu numai că nu îi primește,
Pe frați, dar se împotrivește,
Când alții vor să îi primească,
Și-ajunge să îi izgonească
Și din Biserică. Nu-i bine!
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
