„Te sfătuiesc, copilul meu,
Ca tu să te-ntărești, mereu,
În minunatul har, de sus,
Cari este în Hristos Iisus.
Voiesc să iei dar, seama bine,
Și tot ceea ce, de la mine,
Neîncetat, ai auzit
Atuncea când eu am vorbit
Față de martori, să vestești
Și tu apoi; deci, să vorbești
Și altora cari se arată
De-ncredere și, totodată,
Se dovedesc a fi-n măsură
Să dea la alți-nvățătură.
Apoi – cu mine, împreună –
Să suferi orișice furtună,
Ca un ostaș bun, credincios,
Al Domnului Iisus Hristos.
Nici un ostaș – să știi – că dacă
Dorește, ne-ncetat, să-i placă
Celui ce-n oaste l-a luat,
N-o să se lase încurcat,
De trebile mărunte care
Țin de-astă viață pieritoare.
Cel cari, la jocuri, s-a luptat,
Nu o să fie încurcat,
Atunci, când – fără îndoială –
Se luptă, după rânduială.
Plugarul, mai întâi, muncește
Și-abia apoi, rod, dobândește.
Deci, înțelege ce-ți spun eu;
Domnul o să îți dea, mereu,
Pricepere – precum socoate –
Să ai, în lucrurile toate.
Adu-ți aminte, ne-ndoios,
De Domnul nost’, Iisus Hristos,
Din a lui David seminție,
Care, așa precum se știe,
Dintre cei morți, s-a ridicat,
Căci Dumnezeu L-a înviat,
Cum spune Evanghelia mea;
Acum, eu sufăr, pentru ea
Și am ajuns înlănțuit,
De parcă rele-am făptuit.
Dar al lui Dumnezeu Cuvânt
Nu e legat, precum eu sânt.
Din astă pricină, mereu,
Pe toate, am să le rabd eu,
Pentru ca toți cei care sânt
Aleși, ai Domnului Cel Sfânt,
Să capete, neîndoios,
Iertarea care-i în Hristos –
Deci mântuirea Domnului
Și veșnica slavă a Lui.
Adevărat, se dovedește
Cuvântul care glăsuiește:
„Dacă cu El, murit-am noi,
Cu El, o să trăim apoi”.
Dacă vom ști să suferim,
Cu El o să împărățim.
Dacă ne lepădăm de El,
Și El va proceda la fel.
Dacă, necredincioși suntem,
Pe El, tot credincios, L-avem
Pentru că nu o să dorească,
Singur, să se tăgăduiască.
Să le-amintești, necontenit,
Aceste lucruri – negreșit –
Și-apoi, față de Dumnezeu,
Fierbinte, să îi rogi, mereu,
Să fie cu luare-aminte,
Iar certurile de cuvinte
Să le evite, ne-ndoios,
Căci nu aduc nici un folos,
Ci spre pieire-i va purta,
Pe cei ce le vor asculta.
‘Nainte dar, la Dumnezeu,
Caută să te-areți, mereu,
Precum că ești om încercat,
Un luptător cari, ne-ncetat,
N-are de ce a-i fi rușine,
Și care, cu dreptate, ține
Cuvântul adevărului
Și îl împarte-n jurul lui.