„Pavel, chemat să fie pus
Apostol, în Hristos Iisus –
Prin a lui Dumnezeu voință,
După acea făgăduință
A vieții veșnice, de sus,
În Domnul nost’, Hristos Iisus –
Spre Timotei, cel prea iubit,
Copilul meu, adeverit
A fi-n credință: îndurare,
Pace și har, de la Cel care
E Tatăl nostru, Cel de Sus,
Și-apoi, de la Hristos Iisus.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu –
Acel pe care-L slujesc eu
Din moși strămoși, neîncetat
Ținându-mi cugetul curat –
Că zi și noapte, negreșit,
În rugăciuni, te-am pomenit;
De ale tale lacrimi – eu –
Aminte, îmi aduc, mereu,
Pentru că tare îmi doresc,
Din nou, ca să te întâlnesc
Și sufletul, umplut, să-mi fie,
Astfel, de-o mare bucurie.
De-asemenea, nu pot uita,
Ce mare e credința ta
Neprefăcută și curată –
Credință care, așezată
Întâi, era-n a ta bunică,
Lois. Aceasta – fără frică –
În urmă, a găsit cu cale,
S-o-mpărtășească, mamei tale –
Lui Eunice – și știi bine,
Că a trecut, din ea, la tine.
Astfel, aminte-mi aduc eu,
Că darul de la Dumnezeu –
Pe care tu l-ai căpătat
Când mâinile mi-am așezat
Asupră-ți, pentru al tău crez –
Mereu, să îl înflăcărez.
Căci Dumnezeu nu ne-a-nzestrat
Cu-n duh de frică, ci ne-a dat
Duh de putere și credință,
De dragoste și chibzuință.
Tu – Timotei – ia seama bine:
Nicicând, să nu-ți fie rușine,
De mărturia Domnului,
Și nici de mine – cari, al Lui,
Întemnițat sunt – ci, mereu,
Stând întărit, în Dumnezeu,
Cu Evanghelia, împreună,
Să suferi orișice furtună.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
