Acum știți bine ce-l oprește,
Încât nu se descoperește.
Taina fărădelegi-i trează
Și iată, ne-ncetat, lucrează.
Cel care o oprește-acum,
Trebuie, doar, luat din drum.
Atuncea, se va fi ivit
Cel care e Nelegiuit,
Iar Domnul nost’, Hristos Iisus,
Venit din înălțimi, de sus,
Are ca să îi iasă-n cale
Și, cu suflarea gurii Sale,
Pe loc, are să-l nimicească
Și, astfel, o să-l prăpădească,
De-ndată, la a Sa venire.
Nelegiuitul – peste fire –
S-arată prin puterea care
Satana-n stăpânire-o are,
Cu tot felul de semne mari
Și cu minunile, pe cari,
Puterile întunecate –
Și mincinoase arătate –
Le fac, sub ochii omenirii –
Și prin ale nelegiuirii,
Mari amăgiri – pentru cei care
Sunt pe-a pierzaniei cărare,
Căci dragostea, adevărată,
Nu au primit-o, niciodată,
Spre a putea fi mântuiți.
Din astă pricină – să știți –
Că Dumnezeul nostru are
Să le trimită, o lucrare,
De rătăcire, ca drept bună,
Și au să creadă o minciună,
Căci toți cei care nu au vrut,
În adevăr, să fi crezut –
Ci în minciună și-au găsit
A lor plăcere – negreșit,
Să fie, astfel, osândiți.
Noi, însă, frații mei iubiți
De Domnul, nu mai contenim,
Lui Dumnezeu, să-I mulțumim,
Că va ales spre mântuire –
De la-nceput – și spre sfințire,
În Duhul adevărului,
Precum și în credința lui.
El, la aceasta, v-a chemat,
Prin Evanghelie, ne-ncetat,
Ca să primiți slava pe care,
Domnul Iisus Hristos o are.
Deci, fraților, rămâneți tari
Și-nvățăturile pe cari
Voi, prin viu grai, le-ați auzit –
Sau prin scrisori le-ați dobândit –
Să le păziți, fără-ncetare,
Ținând, de ele, fiecare.
Al nostru Domn, Hristos Iisus,
Și Dumnezeu – Tatăl de Sus –
Cari ne-a iubit, neîncetat,
Și-apoi, prin al Său har, ne-a dat
O mângâiere, pe vecie –
Precum și o nădejde vie –
Să vă aducă, cu putere,
Mereu, în inimi, mângâiere,
Ca, orice lucru bun – în voi –
Și orișice cuvânt apoi,
Cari se vădește potrivit,
Să fie bine întărit.”