Noi, însă, frații mei iubiți
De Domnul, nu mai contenim,
Lui Dumnezeu, să-I mulțumim,
Că va ales spre mântuire –
De la-nceput – și spre sfințire,
În Duhul adevărului,
Precum și în credința lui.
El, la aceasta, v-a chemat,
Prin Evanghelie, ne-ncetat,
Ca să primiți slava pe care,
Domnul Iisus Hristos o are.
Deci, fraților, rămâneți tari
Și-nvățăturile pe cari
Voi, prin viu grai, le-ați auzit –
Sau prin scrisori le-ați dobândit –
Să le păziți, fără-ncetare,
Ținând, de ele, fiecare.
Al nostru Domn, Hristos Iisus,
Și Dumnezeu – Tatăl de Sus –
Cari ne-a iubit, neîncetat,
Și-apoi, prin al Său har, ne-a dat
O mângâiere, pe vecie –
Precum și o nădejde vie –
Să vă aducă, cu putere,
Mereu, în inimi, mângâiere,
Ca, orice lucru bun – în voi –
Și orișice cuvânt apoi,
Cari se vădește potrivit,
Să fie bine întărit.”