Căci Dumnezeu a socotit,
Precum că este nimerit,
Ca să le deie întristare,
Necontenit, acelor care
V-au întristat, mereu, pe voi,
Și să ne dăruiască-apoi,
Pace și-odihnă, atât vouă –
Cei întristați – precum și nouă,
Atuncea când, din cer, de sus,
Va reveni Domnul Iisus,
Cu îngerii puterii Lui,
În flăcările focului,
Să-i pedepsească pe cei care
N-au vrut să-I deie ascultare,
Lui Dumnezeu – chemării Lui –
Și Evangheliei Domnului
Iisus Hristos. De-aceea, ei,
Parte-au să aibă – dragii mei –
De o pedeapsă foarte mare,
Cari este-o veșnică pierzare
Din fața slavei Domnului,
Precum și de la fața Lui,
Când va veni ziua cea mare,
În care, El – în fiecare
Din ai Săi sfinți – e proslăvit
Și, cu uimire, e privit,
În toți cei ce vor fi crezut;
Cât despre voi, noi am văzut,
Precum că mărturia noastră,
Crezută este-n fața voastră.
Tocmai de-aceea, necurmat,
Pe Dumnezeu, noi L-am rugat
Ca vrednici, El să vă găsească,
De-a Lui chemări și să-mplinească,
Mereu, cu mari puteri apoi,
Orice dorință este-n voi –
Din bunătate zămislită –
Și-orice lucrare, răsărită,
Dintr-o credință-adevărată,
Spre-a fi, de fiecare dată,
În fiecare, proslăvit,
Al lui Hristos Nume Slăvit,
Și proslăviți să fiți și voi,
În acest fel, în El apoi,
După măsura harului,
Cel minunat, al Tatălui,
Pe cari L-avem, în ceruri, sus,
Și-a Domnului Hristos Iisus.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
