Cerul de azi și-acest pământ,
Acum, tot prin acel Cuvânt,
Păzite-s, cu întreaga lume,
Pân’ va veni un timp anume,
Ce va aprinde, dintr-odată,
În acea zi de judecată,
Focul, de care, mistuiți,
Vor fi toți cei nelegiuiți.
Dar, prea iubiților mei frați,
Un lucru, vreau, să nu uitați,
Cum că o zi, în fața Lui –
Adică-n fața Domnului –
Cât un mileniu e de lungă;
Mia de ani poate s-ajungă,
O zi, în fața Domnului.
Nici o întârziere nu-i,
În ce urmează-a fi-mplinit,
Din ceea ce-a făgăduit,
Căci nu-ntârzie niciodată –
Precum cred unii – ci arată
Doar îndelunga Lui răbdare,
Avută pentru fiecare.
El vrea, ca nimeni să nu piară –
Nimeni să nu rămână-afară –
Dorind ca orișice ființă
Să vină către pocăință.
Să știți că ziua Domnului,
Este asemeni hoțului,
Cari vine pe nepregătite.
În acea zi, vor fi topite
De o căldură-ngrozitoare –
De-o arșiță dogoritoare –
Acele trupuri care sânt
Cerești; acest întreg pământ –
Cu tot ce e pe el aflat –
Va arde-n focul ațâțat.
Și cerurile-au să dispară:
Cu troznet mare, au să piară.
Deci, dacă toate-au să se strice,
Atuncea, îndrăznesc a zice:
Cum trebuie ca să fiți voi,
Și ce purtări s-aveți apoi –
Evlavioase și sfințite –
Ca toate câte-au fost vestite
Să le-așteptați, grăbind mereu,
Ziua în care, Dumnezeu,
Din nou, veni-va pe pământ,
Când cerurile – cari azi sânt –
Aprinse fi-vor și-au să piară
Și totodat’, au să dispară
Și trupurile cerului,
Topite-n para focului?
Dar noi, însă, avem credință,
Căci după-a Lui făgăduință,
Ne așteptăm la ceruri noi
Și la pământ nou mai apoi,
În care, peste toată firea,
Va locui neprihănirea.
De-aceea, prea iubiților,
Fiindcă așteptați, cu dor,
Aceste lucruri, vă siliți,
Ca-n fața Lui, aflați să fiți,
Fără prihană, fără vin,
Și-n pace, când El va să vină.
Vă-ndemn, să credeți, fiecare,
Că-ndelungata Lui răbdare
E mântuire, precum spune –
După a lui înțelepciune –
Fratele Pavel, cari v-a scris.
Scrisorile ce le-a trimis
Fratele Pavel, vă vorbesc,
De-aceste lucruri. Eu găsesc
Că, în epistolele-acele,
Sunt și unele lucruri grele,
Pentru-nțeles. Cei care sânt
Mai nestatornici – duși de vânt –
Și-asemenea, neștiutori,
Vor încerca, de multe ori,
A le răstălmăci, cum fac,
Cu tot ce nu le e pe plac,
De prin Scripturi; iar toate-aceste,
Înspre a lor pieire, este.
Dar voi, cari dinainte știți
Acestea, vreau să vă păziți
Și nu cumva, să vă lăsați
Târâți, de toți acești stricați,
În rătăcirea lor și-apoi,
Tăria, să vi-o pierdeți voi;
Ci vreau să creșteți, ne-ncetat,
În harul care v-a fost dat,
În cunoștința Domnului
Și a Mântuitorului
Pe cari L-avem, în ceruri, sus,
Adică în Hristos Iisus.
În încheiere, am dorit
Ca Domnul să fie slăvit,
Acum, în anii care vin,
Și-n vecii vecilor. Amin.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
