Și cari, făgăduieli, ne-a dat –
Nespus de mari și scumpe – care,
Părtași, ne fac, pe fiecare,
La firea cea dumnezeiască,
Dacă, de starea cea lumească –
De stricăciuni ce s-au găsit
În pofta lumii – am fugit.
De-aceea, dați-vă și voi,
Toată silința mai apoi,
Unind cu faptele, credința;
Cu fapta-n urmă, cunoștința;
Cu cunoștința, înfrânarea;
Lângă-nfrânări, puneți răbdarea,
Iar cu răbdarea mai apoi,
Evlavia, uniți-o voi.
Cu dragostea de frați, să știți,
Evlavia, să o-nsoțiți;
Cu dragostea de frații voștri,
Iubirea, semenilor noștri.
Când, din belșug, veți avea voi,
Aceste lucruri, ele-apoi
N-au să vă lase ca să fiți
Leneși, sau să vă dovediți
Neroditori dar, cu privință
La o deplină cunoștință
A Domnului Hristos Iisus.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
