2 Împărați 5:1-10

Peste oștire, căpitan – În Siria – era Naman. Bine văzut el să vădea Și-n mare cinste se găsea, Căci Domnul – după cum voise – Pe Sirieni îi izbăvise Prin mâna omului acel. Cu toate-acestea însă, el, De lepră, a ajuns, lovit. Când Sirienii au ieșit Să poarte un război – odată – Din Islael luară-o fată Și-au dus-o roabă-n Siria. Chiar la Naman ajunse ea Și-n a lui casă a slujit. Când l-a văzut că e lovit De lepră, ea a cuvântat: „Stăpâne, de te-ai fi aflat Acuma, în Samaria – La un proroc, în țara mea – Sunt sigură că, negreșit, Demult erai tămăduit.” Naman a alergat îndată, La împărat și-a zis: „O fată, Cari din Israel a venit, Despre-un proroc mi-a povestit. Omul, putere, ar avea, Să vindece și lepra mea.” Cel care fost-a împărat În Siria, a cuvântat: „Du-te-n Samaria, la el, Căci voi trimite-n Israel, La împărat, și o solie Și îi voi cere să îți vie În ajutor!” Naman, apoi, S-a-ntors acasă, înapoi. Talanți de-argint a numărat Și-apoi, cu el, zece-a luat. Haine de schimb luat-a – zece – Iar înainte ca să plece, Sicli de aur a luat Cari șase mii s-au numărat. Apoi, cu darul cel bogat, Spre Israel s-a îndreptat. Și o scrisoare mai avea, Pentru-mpărat, în cari scria: „Când vei primi astă scrisoare, Vei și că-ți cer un lucru mare. Iată, trimit acum, la tine, Pe un slujbaș al meu. El vine Ca să îl vindeci, negreșit, Pentru că lepra l-a lovit. Omul acesta e Naman Și-i al oștirii căpitan. Tu, supușenia, ți-o arată Și vindecă-i lepra, de-ndată!” Când împăratul cel pe care Țara lui Israel îl are, Acea scrisoare a citit, Straiul și-a rupt și-a glăsuit: „Dar ce gândește că sunt eu?” Crede, cumva, că-s Dumnezeu? Asemeni Lui, pot să lucrez? Pot să omor sau să-nviez Pe cineva? Am eu, putere Să vindec, încât el îmi cere, Pe omul său, să-l lecuiesc De lepră? Însă, mă gândesc Că al Siriei împărat, Prilej de ceartă mi-a cătat.” Când Elisei a prins de veste De toate lucrurile-aceste, Soli, la-mpăratul a trimis, Prin care în ăst fel a zis: „Spune-mi, de ce te-ai întristat Și straiul ți l-ai sfâșiat? Trimite-l pe Naman, la mine, Căci Sirienii vor ști bine – Prin ce se va-ntâmpla cu el – Că-i un proroc, în Israel.” Naman, cu caii, a venit – Cu carul său – și s-a oprit La poarta casei cea pe care Prorocul Elisei o are. Atuncea, Elisei i-a zis, Printr-un argat ce l-a trimis: „Te scaldă în Iordan, de-ndată, De șapte ori, căci vindecată Îți va fi lepra, negreșit.”