Vreau ca să știți dar, fraților,
„Căci Cel cari, la semănător,
Sămânță-i dă și hrană-apoi,”
Va înmulți, și pentru voi,
Sămânța pentru semănat,
Făcând să crească, ne-ncetat,
Roadele voastre, peste fire,
Născute din neprihănire.
Atuncea, voi aveți să fiți,
Necontenit, îmbogățiți,
În toate, pentru dărnicie,
Căci eu voi face ca să-I fie,
Mari mulțumiri, aduse-apoi,
Lui Dumnezeu, astfel, prin noi.
Căci ajutorul dăruit,
Nu doar că a acoperit,
Acum, nevoile pe care
Poporul sfinților le are,
Dar e și-o pricină, mereu,
De-a-I mulțumi, lui Dumnezeu.