Căci Dumnezeu, Cel care-a zis –
Precum e, în Scriptură, scris –
Luminii, ca „să lumineze
Și, bezna, să o-ndepărteze”,
În inimă, ne-a luminat,
Ca noi să fim, neîncetat,
În așa fel, încât, mereu,
Lumina, de la Dumnezeu –
Lumina cunoștinței Lui
Și-a slavei Dumnezeului
Care se află-n ceruri, sus –
Să strălucească, în Iisus,
Să-I lumineze a Sa față,
Ca zorile, dând lumii, viață.”
„Comoara, ce o căpătăm,
În vas de lut, noi o purtăm,
Căci vrem, puterea dobândită –
Și care-i nemaipomenită –
Să fie de la Dumnezeu,
Nu de la noi. Ne este greu,
Pentru că suntem încolțiți,
În fel și chip, și hăituiți,
Dar nu suntem în strâmtorare.
Atunci când este fiecare,
Într-o grea cumpănă – să știți –
Nu suntem deznădăjduiți.
Chiar prigoniți, de-ajungem noi,
Nu suntem părăsiți apoi;
Când jos, ne pomenim trântiți,
De moarte, nu suntem loviți.
În trupul nost’, purtăm supus,
Mereu, a Domnului Iisus
Ucidere, ca mai apoi,
Și viața Lui să fie-n noi.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
