Căci sunt gelos, pe voi, dar ea –
Adică, gelozia mea –
E după voia Domnului,
Pentru că eu – în fața Lui –
Cu un bărbat, v-am logodit
Și-n acest fel, v-am pregătit
Ca să vă-nfățișez, pe voi,
În fața lui Hristos apoi,
Ca pe-o fecioară, prea curată.
Însă, mă tem, acuma, iată,
Când șarpele a reușit,
Cu șiretlicul folosit,
Pe Eva, să o amăgească,
Să nu cumva să izbutească
Să vă înșele și pe voi
Și să vă-ntoarcă, înapoi,
De la credința cea curată
Ce, în Hristos, vă este dată.
Și-ntr-adevăr, dacă cumva,
La voi, sosește cineva
Să vă vestească-un alt Iisus,
Afar’ de Cel ce L-am adus –
Pe cari l-am propovăduit –
Sau dacă-i vorba de primit,
Cumva, un duh, necunoscut,
Pe care voi nu l-ați avut,
Și-o Evanghelie, pe cari noi
Nu am vestit-o, printre voi,
Oh, cât de bine-atuncea, știți
Pe-acela, să-l îngăduiți!