Să nu mă faceți, așa dar,
Când am să fiu de față iar,
Ca să alerg la îndrăzneală,
Pe care-apoi – fără-ndoială –
În contra unora, voiesc,
Atuncea să o folosesc,
Căci își închipuie – dragi frați –
Precum că noi suntem mânați,
De firea noastră, pământească.
Trăim, în firea cea lumească,
Însă nu ne luptăm – să știți –
Fiind, de ea, călăuziți.
Așa că, armele cu care
Luptăm, acuma, fiecare,
Nu sunt, acestei firi, supuse,
Căci nu-s, de pe pământ, aduse;
Ci ele-s arme întărite
De Dumnezeu și pregătite,
Mereu, să fie în măsură,
Să surpe orice-ntăritură.
Noi răsturnăm, necontenit,
Tot ceea ce s-a izvodit
În mințile oamenilor
Și orice înălțime-a lor
Care-mpotrivă-i stă, mereu,
Cunoașterii lui Dumnezeu;
Și orice gând – neîndoios –
Rob, ascultării lui Hristos,
Dorim ca să îl facem noi.
Îndată ce sfârși-veți voi
Cu ascultarea, vreau să știți,
Că suntem gata, pregătiți,
Să-l pedepsim, pe fiecare,
Pentru a lui neascultare.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
