Duhul lui Dumnezeu, pornit,
De sus, din ceruri, a venit
Peste Azaria, cel care,
Părinte, pe Obed, îl are.
Atunci, Azaria s-a dus
La Asa și astfel i-a spus:
„Ascultă Asa! Iar apoi,
Iudei, să ascultați și voi!
S-asculte și cei care vin
Din ramura lui Beniamin!
Dacă sunteți cu Dumnezeu,
Și El va fi cu voi, mereu!
Dacă aveți să-L căutați,
Atuncea o să Îl aflați!
Dar dacă o să-L părăsiți,
Și El vă va lăsa, să știți!
Mai multă vreme, Israel
Fusese fără Domnul; el,
Nici măcar preoți, n-a avut,
Preoți care să fi putut
Pe oameni ca să îi învețe
Și-n lege să le dea povețe.
Israeliții, la-nceput,
Nici măcar lege n-au avut.
Dar s-au întors la Domnul lor,
Când valul strâmtorărilor
I-a năpădit. L-au căutat,
Pe Dumnezeu, și L-au aflat.
Pentru acei care mergeau,
Sau pentru cei care veneau,
N-au fost, în vremile acele,
Clipe de liniște, căci ele
Se vădeau vremi de frământare,
Vremuri de mare tulburare.
Un neam, cu alt neam, se bătea;
Cetățile de-asemenea,
Purtau războaie între ele,
Pentru că-n vremurile-acele,
Cu multe tulburări, mereu,
Le strâmtorase Dumnezeu.
Voi, însă, să vă întăriți
Și brațele vă oțeliți,
Căci ale voastre fapte, iată,
Au să primească o răsplată!”