Atunci când vei fi reușit
Să pui, în mintea fraților,
Ăst lucru, un bun slujitor –
Al lui Hristos – te dovedești,
Pentru că știi să te hrănești
Doar cu cuvintele pe care,
Credința noastră-n ea le are.
De-asemeni – dragă Timotei –
Tu trebuie să pui, în ei,
Învățătura ce ți-am dat-o,
Pe cari, mereu, tu ai urmat-o.
De basmele cele lumești
Și de poveștile băbești,
La depărtare să te ții.
Necontenit, apoi, să știi
Ca să te porți evlavios,
Căci este de puțin folos,
Acea deprindere trupească;
Însă, evlavia cerească,
Mereu, este folositoare,
Căci ale vieții viitoare,
Făgăduinți, se află-n ea,
Și are – de asemenea –
Promisiunile de-acum,
Pentru, al vieții noastre, drum.
Iată-un cuvânt adevărat,
Cari trebuie-a fi ascultat
Și care-i vrednic de primit!
Într-adevăr, noi am muncit
Și ne luptăm, neîncetat,
Pentru că noi ne-am așezat
Nădejdile, în Dumnezeu –
În Cel care e viu, mereu,
Și care e Mântuitor
Al tuturor oamenilor,
Dar, mai ales, al celor care
Sunt credincioși. Fără-ncetare