„Dar Duhul spune lămurit,
Că-n vremurile de sfârșit,
Unii se lasă de credință
Și vor găsi de cuviință
Să se lipească, cu ardoare,
De Duhurile-nșelătoare,
De-nvățătura dracilor,
Urmând, astfel, cărarea lor;
Căci, abătuți, ei au să fie
De-a unora fățărnicie,
Care, despre minuni, vorbesc
Și, însemnați, se dovedesc,
A fi cu fierul înroșit,
În al lor cuget, negreșit.
Căsătoria, o opresc
Oameni-aceștia, și-ngrădesc,
A hranei întrebuințare –
Adică lucrurile care
Făcute-au fost, de Dumnezeu,
Spre-a fi luate, tot mereu,
Cu mulțumiri, de cei ce știu
Și cred, în adevărul viu.
Orice făptură – vă zic eu –
Cari este a lui Dumnezeu –
Indiferent de ce-o să spună
Un om, să știți că este bună.
Cu mulțumiri, dacă-i luat,
Nimic nu e de lepădat.
Prin al lui Dumnezeu cuvânt,
Prin rugăciune, toate sânt,
Mereu, sfințite, negreșit.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
