Diaconii, de-asemenea,
Trebuie, cinste, a avea.
Câștig mârșav, să nu dorească,
Nici două fețe, să vădească,
Nici vin, prea mult, ei să nu beie,
Ci cumpătați, mereu, să steie
Și să păstreze, ne-ncetat –
Ținându-și cugetul curat –
Taina credinței. Căutați
Ca, mai întâi, să-i cercetați,
Dacă n-au nici o meteahană
Și dacă sunt fără prihană –
Ca să știți tot – și-abia apoi,
Diaconi, să îi faceți voi.
Femeile, de-asemenea
Trebuie, cinste, a avea;
Clevetitoare, să nu fie;
Cu cumpătare să se ție
Și, credincioase, să se-arate
Apoi, în lucrurile toate.
Diaconii vor fi bărbați,
Cu o nevastă, însurați,
Cari știu, copiii, a și-i ține
Și își conduc casele, bine.
Căci cei cari bine doar slujesc
Ca și diaconi, dobândesc
Un loc fruntaș – fără-ndoială –
Precum și-o mare îndrăzneală,
În crezul ce-l avem, de sus,
În Domnul nost’, Hristos Iisus.