De-asemenea, dragii mei frați,
Vă mai rugăm, să îi mustrați
Pe cei cari – fără îndoială –
Trăiesc în neorânduială.
Pe cei ce-s deznădăjduiți,
Îmbărbătați-i! Sprijiniți,
Pe cei ce-s slabi! Fiți iertători,
Necontenit, și răbdători.
Seamă luați, ca nimenea,
Să nu-i întoarcă, altuia,
Rău pentru rău, ci căutați,
Doar binele, să îl lucrați,
Întotdeauna – pentru voi,
Cât și pentru ceilalți apoi.
Necontenit, să învățați,
Să știți ca să vă bucurați.
Să faceți rugăciuni, mereu.
Să-I mulțumiți, lui Dumnezeu,
Pentru tot ce vă dăruiește,
Fiindcă El așa dorește
Să faceți voi – precum v-am spus –
În Domnul nost’, Hristos Iisus.
Nu stingeți Duhul. Vă feriți,
Mereu, să nu disprețuiți
Vreo prorocie. Căutați,
Necontenit, să cercetați
Orișice lucru, iar apoi –
Ce-i bun – să țineți, pentru voi.
De orice rău, mereu, să știți,
Cum trebuie să vă feriți.
Sfințiți, deplin, să fiți dar voi,
De-al păcii Dumnezeu apoi.
Al vostru duh, necontenit,
Întreg, vreau a vă fi păzit;
Sufletul vostru-apoi, și el,
Precum și-al vostru trup, la fel.
Acestea trebuiesc păzite,
Pentru a fi neprihănite,
Atuncea, când, din cer, de sus,
Va reveni Domnul Iisus.
Acela, care v-a chemat,
E credincios și, ne-ncetat,
Lucrul acesta, îl va face –
De-aceasta-s sigur, fiți pe pace.
Acuma, fraților, și voi
Rugați-vă dar, pentru noi.
Apoi, c-o sfântă sărutare,
Să le urați, la fiecare –
Din partea noastră – sănătate.
Doresc ca fiecare frate
Să afle, de scrisoarea mea.
Vă rog fierbinte dar, ca ea
A fi citită tuturor,
Adică-n fața fraților.
Harul cel minunat, de sus,
Al Domnului Hristos Iisus,
Să îl aveți, cu voi, din plin,
În vecii vecilor! Amin.”