Mărturisim dar, orișicui
Căci ceea ce, mereu, vestim,
În orice loc noi ne găsim,
Nu șade în necurăție,
În rătăciri, sau viclenie.
Dar dacă vrednici, fost-am noi
Găsiți, de Dumnezeu apoi,
Ca Evanghelia să ne-o dea,
Să spunem lumii, despre ea,
Atuncea noi ne străduim,
În așa fel ca să vorbim,
Încât să fim, pe plac, mereu,
Doar la al nostru Dumnezeu
Și, nicidecum, oamenilor,
Pentru că El doar – fraților –
E Cel care, din cer, scrutează
Și, inima, ne cercetează.
Într-adevăr – cum ați aflat –
Nicicând, n-am întrebuințat,
Cuvintele lingușitoare,
Nici vorbele amăgitoare,
Nici lăcomia. Dumnezeu
Ne este martor, tot mereu.
N-am căutat noi – niciodată –
Slava cari e, de oameni, dată;
N-am căutat, slavă, la voi,
Și nici la alții, mai apoi,
Deși, apostoli, Îi suntem
Noi, lui Hristos, și-astfel, putem
Să cerem cinstea meritată,
De sarcina încredințată.
Dar n-am cerut, ci, ne-ncetat,
Blânzi, între voi, ne-am arătat,
Ca și o doică ce-ngrijește,
Cu drag, de pruncii ce îi crește.
În dragostea pe care noi
O arătăm, față de voi,
Gata eram, nu să vorbim,
Ca Evanghelia s-o vestim,
Ci însăși viața noastră-apoi,
Am fi jertfit-o, pentru voi.
Iată dar, cât de scumpi erați
Atuncea, pentru noi, dragi frați.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
