Mai trebuie să știți, dragi frați,
Că la aceast-ați fost chemați.
Căci și Hristos a suferit,
Doar pentru voi, când a venit
În lume; iar în acest fel,
Aveți o pildă, de la El,
Ca suferind, să încercați,
Pe-ale Lui urme, să călcați.
„El n-a făcut nici un păcat,
Iar vicleșug nu s-a aflat,
În gura Sa, când a vorbit.”
Iar când era batjocorit,
El, batjocoritorilor,
N-a-ntors batjocurile lor.
Și-atunci când fost-a chinuit,
Amenințări, El n-a rostit,
Ci S-a supus, ascultător,
Doar dreptului Judecător.
În al Său trup, El a purtat –
În acest fel – al nost’ păcat,
Pe lemnul crucii, ca apoi,
Morți, față de păcate, noi,
Pentru neprihănire-n veci,
Să viețuim de-acuma deci.
Prin ale Lui răni – nu uitați! –
Sunteți, acuma, vindecați.
Așa precum sunt niște oi
Ce s-au pierdut, ați fost și voi.
Dar v-ați întors către Păstorul,
Episcopul – Priveghetorul –
Acela care se-ngrijește
Și, sufletele, vă păzește.”