„Acum, vă-ndemn să încercați,
Ca orice rău să-l lepădați;
Și orice prefăcătorie,
Pizmă, sau vicleșug, să fie
Înlăturate de la voi.
Iar orice clevetire-apoi,
S-o lepădați. Astfel, atunci,
Asemenea ca niște prunci
Cari, de curând, născuți sunteți,
Lapte duhovnicesc, să vreți
A căpăta, să creșteți voi –
Prin el – spre mântuire-apoi,
Dacă din Domnul, ați gustat
Și-n adevăr, voi ați aflat
Cât poate fi de bun. Astfel,
Apropiați-vă de El,
De piatra vie, lepădată
De oameni, dar apreciată
Și-aleasă-n schimb, de Dumnezeu,
Și scumpă-n fața Lui, mereu.
Ca niște pietre vii, și voi
Sunteți zidiți, formând apoi,
O casă, toți – duhovnicească.
Cu voi, o să se-alcătuiască
În urmă dar, o preoție
Cari sfântă trebuie să fie.
Jertfe duhovnicești apoi,
Va trebui s-aduceți voi,
Lui Dumnezeu – pe al Său plac –
Cari prin Iisus Hristos se fac.
Căci prin Scriptură, ni s-a spus:
„Iată că în Sion am pus,
O piatră scumpă, minunată,
Aleasă, care-i așezată
În capul unghiului. Iar cine,
În El va crede, de rușine,
Nicicând, n-are a fi lăsat.”
Această cinste vi s-a dat
Vouă, în dar, căci ați crezut!
Dar pentru cei care n-au vrut
Să creadă, „piatra lepădată
De toți zidarii, e luată,
Și-n urmă ea este adusă
Și-n capul unghiului, e pusă.”
Iar ea – așa cum avem știre –
„O piatră e, de poticnire,
Și este-o stâncă de cădere.”
Ea-i pusă-acolo, la vedere,
Iar cei care se dovedesc
Necredincioși, se poticnesc,
De piatră, căci nu au crezut
Cuvântul, și – cum am văzut –
Ei, la aceasta-s rânduiți.