Fiți sfinți, precum S-a arătat
Acela care v-a chemat.
Căci este scris: „Fiți sfinți, mereu,
Pentru că, iată, sfânt, sunt Eu.”
Iar dacă voi Îl chemați „Tată”,
Pe Cel a cărui judecată
Se-arată fără părtinire,
Pentru întreaga omenire –
Căci fiecare-i cântărit
După ceea ce-a făptuit –
Cu frică dar, să vă purtați,
Acum, pribegi când vă aflați.
Pe voi, nu va răscumpărat
Cu aur și argint curat –
Care, cum știți, sunt trecătoare
Și sunt lipsite de valoare –
Din felul vost’ de viețuire,
Cari l-ați avut drept moștenire,
De la părinții voști’; ci voi
Ați fost răscumpărați apoi,
Prin sânge scump ce-a fost adus
De Domnul nost’, Hristos Iisus,
De Mielul Cel neprihănit,
Fără cusururi dovedit.
Acesta fost-a cunoscut,
‘Nainte de-a se fi făcut
Lumea, și fost-a arătat
Acum, când s-a apropiat
Sfârșitul vremii, pentru voi
Care, prin El, credeți apoi,
În Dumnezeu ce L-a-nviat
Din morți și, slavă, El I-a dat,
Pentru a face cu putință,
S-aveți nădejde și credință,
În Dumnezeu, neîncetat.
Deci, voi – care v-ați curățat
Sufletul, când, prin Duhul Sfânt,
Al adevărului cuvânt,
L-ați ascultat, ca să puteți
O dragoste de frați s-aveți,
Neprefăcută – vreau să știți,
Din inimă, să vă iubiți,
Unii pe alții, cu căldură.
Să nu fie, între voi, ură,
Căci voi, din nou, ați fost născuți,
Și nu mai sunteți dar, crescuți,
Dintr-o sămânță muritoare,
Ci din una nepieritoare
Și nesupusă putrezirii –
Așa cum, după legea firii,
Sunt toate, pe acest pământ –
Prin al lui Dumnezeu Cuvânt,
Care e viu, neîncetat,
Și-n veac rămâne neschimbat.
Ca iarba, e orice făptură,
Iar slava ei e pe măsură:
Ca floarea ierbii se vădește.
Dar iarba, toată, se-ofilește,
Iar floarea, jos, are să-i cadă
Și nimenea n-o s-o mai vadă.
Însă Cuvântul Domnului
Rămâne-n veacul veacului.
Și-acest Cuvânt v-a fost vestit:
Prin Evanghelie L-ați primit.”