„Petru, acel care e pus
Apostol, în Hristos Iisus,
Către aleșii cari trăiesc,
Printre străini, și se găsesc –
Unii, prin Pont, împrăștiați,
Alți-n Galatia aflați,
Precum și-n Capadocia,
Bitinia și Asia –
După știința arătată,
De la-nceput, de-al nostru Tată,
Și prin acea sfințire, care,
O face Duhul, spre-ascultare,
Precum, însă, și spre stropire
A sângelui dat peste fire,
De Domnul nost’, Hristos Iisus:
Eu, har și pace, v-am adus –
Căci ele sunt neprețuite –
Și vă doresc a fi-nmulțite!
Să fie binecuvântat
Dar, Dumnezeu, neîncetat –
El, Tatăl Domnului Iisus –
Cel care, nouă, ne-a adus,
Acuma, o nădejde vie,
Prin marea Sa mărinimie –
Față de noi – căci ne-a născut
Din nou, prin ceea ce-a făcut,
Când, pe Hristos, L-a înviat
Dintre cei morți. Astfel, ne-a dat,
O moștenire sănătoasă,
Curată și nestricăcioasă,
Care nu poate, niciodată,
A se-ofili, căci e păstrată,
În ceruri, pentru voi, mereu.
Puterea, de la Dumnezeu,
Azi, prin credință, vă păzește
Și ne-ncetat, vă ocrotește,
Căci mântuirea pregătită,
Gata-i a fi descoperită,
În vremurile de apoi,
Și-o veți putea primi și voi.