„O râvnă mare mă pătrunse,
Pentru cuvântul Domnului.
Toți oamenii poporului
Lui Israel s-au purtat rău,
Atunci când legământul Tău,
L-au părăsit. Eu am văzut
Altarele ce le-ai avut.
Pe toate, ei le-au doborât,
Iar pe proroci i-au omorât,
Cu sabia. Din rândul lor
Rămas-am eu, și-acest popor
Cată mereu – precum văd bine –
Să mă omoare și pe mine!”
Domnul a cuvântat apoi:
„Te vei întoarce înapoi,
Pe drumul care l-ai făcut,
Când prin pustie ai trecut.
Mergi la Damasc, în Siria.
Acolo, grijă vei avea,
Ca să îl ungi pe Hazael,
Ca împărat. În Israel,
Te vei întoarce, de îndat’,
Și ai să-l ungi ca împărat,
Pe Iehu – pe acela care,
Pe Nimși, drept părinte-l are.
Apoi, cu tine să îl iei
Și să îl ungi, pe Elisei.
El este fiul lui Șafat
Și-al său ținut este chemat
Abel-Mehola. Ia-l la tine,
Povățuiește-l cum e bine
Și-apoi îl unge, drept proroc,
Căci va rămâne-n al tău loc.
Se va-ntâmpla în așa fel,
Căci cel care, de Hazael
Are să scape, negreșit
De Iehu-apoi va fi lovit.
Dacă se va-ntâmpla, cumva,
Că o să scape cineva,
De Iehu, fi-va doborât
De Elisei și omorât.
Dar șapte mii, dintre bărbați,
Vor fi, în Israel, lăsați.
Ei sunt cei cari nu și-au plecat
Genunchii și n-au sărutat
Chipul lui Bal. Neabătut,
Ei, a Mea cale, au ținut.”
Ilie-n urmă a făcut
Așa precum i s-a cerut.
Astfel, pe fiul lui Șafat –
Pe Elisei – el l-a aflat
La munca câmpului, arând.
El era ultimul, în rând,
Căci pe câmpie se aflau
Perechi de boi care arau.
Toate perechile acele,
În număr, doisprezece-s ele,
Iar Elisei, pe câmp, era –
Cu-a doisprezecea – și ara.
Ilie s-a apropiat
Și-asupra lui a aruncat
Mantaua și l-a învelit,
Iar Elisei a părăsit
Boii cu care a arat
Și cu Ilie a plecat.
Un singur lucru i-a cerut,
Zicând: „Mă lasă să-mi sărut
Părinții și-am să te urmez.”
„Du-te, dar să te-napoiezi
Degrabă!” – i-a răspuns Ilie.
„Să nu uiți, ce ți-am făcut, ție!”
În urmă, ei s-au despărțit,
Iar Elisei plecă grăbit,
Să-și ia perechea sa de boi,
Pe care i-a adus apoi,
Drept jertfă. El a mai luat
Uneltele pentru arat
Și-a folosit lemnul din ele,
Spre-a fierbe jertfele acele.
Pe urmă, carnea jertfelor,
A dat-o lucrătorilor.
Când a sfârșit, el a plecat
Și pe Ilie l-a urmat.